Testează aparatul GRATUIT


Doriți să testați unul din aparatele noastre gratuit și fără niciun angajament? Scrieți-ne! În câmpul ”Întrebarea Dvs” scrieți-ne afecțiunea Dvs pentru care doriți să testați produsul, completați datele Dvs de contact și expediați-le.

 


Apneea - oprirea respirației

Sindromul de apnee în somn este o tulburare a regularității respirației, care se caracterizează prin pauze în respirație, cu  o durată de minim 10 secunde, și cu apariția a mai mult de 10 pauze într-o oră de somn. Bărbații sunt afectați de două ori mai des decât femeile, 80% din pacienți suferă și de supraponderabilitate. Cauza sindromului este obstrucția ( îngustarea/ înfundarea căilor respiratorii superioare) sau funcționarea incorectă a mușchilor respiratorii.

Frecvența de apariție

Apariția sindromului se estimează la 4% dintre bărbații și 2% dintre femeile cu vârsta peste 40 ani. mai mult de 80% dintre cei afectați suferă și de supraponderabilitate. Intensitatea apariției crește odată cu înaintarea în vârstă.

Simptome tipice

Pacienții se plâng deseori de oboseală în timpul zilei, cu scurte impulsuri de somnolență, mai ales în timpul unei munci monotone ( de exemplu condusul pe autostradă), dureri matinale de cap, probleme de concentrare, memorie, depresie și probleme de potență.

Partenerii celor afectați vorbesc de pauze noaptea în respirație, sforăit puternic,  și faze de hiperventilație, așa-numita respirație rapidă cu sforăit puternic, fără ca cel afectat să se trezească deranjat de acest fenomen. Aceste faze de hiperventilație duc la  deranjarea ritmului de somn și ca urmare la deficit cronic de somn și oboseală pe timpul zilei.

La investigațiile clinice ale sindromului se arată prezența hiperglobuliei, adică proliferarea globulelor roșii, provocată de insuficiența oxigenului din timpul nopții.

În plus conținutul de oxigen în sânge este scăzut, în timp ce în prezent  CO2 crește. Insuficiența oxigenului pe timp de noapte duce la îngustarea vaselor sanguine din plămâni, apoi ca urmare duce la creșterea rezistenței pulmonare, și nu în ultimul rând la mărirea  ventriculului drept al inimii și slăbirea acestuia. (Cor pulmonale). Cor pulmonale se manifestă clinic prin bătăi rapide ale inimii, la început prin insuficiența aerului în timpul efortului, apoi și în stări de repaos, deseori intervine și mărirea ficatului și umflarea picioarelor ( retenția de apă în picioare). Col pulmonale este demonstrabil pe schimbările tipice vizibile pe EKG, la radiografia pulmonară și prin intermediul ecografiei cardiace. 

Cauze

La sindromul de apnee în somn sunt menționate două cauze. Cea mai frecventă cauză este sindromul obstructiv al apneei în somn care apare în mai mult de 90% din cazuri, când se slăbește mușchiul faringelui în somn, până la obstrucționarea căilor respiratorii. Apare ca urmare insuficiența oxigenului, apoi crește cantitatea de dioxid de carbon și bradicardie, adică încetinirea semnificativă a frecvenței pulsului. Creșterea CO2 duce la faptul că, creiereul emite impuls pe o frecvență crescută a respirației, apoi apare hiperventilația, mai exact o respirație rapidă și deschiderea căilor respiratorii cu creșterea concomitentă a frecvenței cardiace. 

Supraponderabilitatea masivă, polipii nazali, amigdalele faringiene mărite, dormmitul pe spate susține maladiile menționate mai sus. La apariția adipozității, obezității și Cor Pulmonale vorbim de așa-numitul sindrom pickwick, denumit după personajul Little Joe din romanul lui Charles Dickens ”Pickwicker”.

La mai puțin de zece procente din persoanele afectate nu apare obstrucția căilor respiratorii, vorbim aici de sindrom central de apnee în somn, când deseori se constată nefuncționalitatea musculaturii respiratorii pe baza stimulării eronate a receptorilor.

Diagnosticarea

Diagnosticarea sindromului de apnee în somn se stabilește pe baza propriei anamneze ( pacientul descrie simptomele exact așa cum le percepe el), și pe baza anamnezei străine ( persoanele apropiate), și în continuare pe baza investigațiilor clinice. Cu certitudine rezultatele le va surprinde laboratorul de somn. Pentru acest lucru pacientul va petrece în așa-numitul laborator de somn, când în timpul somnului sunt monitorizate valori precum frevența respiratorie, conținutul oxigenului din sânge ( fără a fi nevoie de prelevare de sânge, cu ajutorul oximetriei fotometrice), sunetele emise în timpul respirației, ecocardiograma (EKG) și curba de potențial cerebral (EEG). 

În funcție de rezultate, după stabilirea numărului și duratei pauzelor respiratorii, este posibilă calcularea indexului sindromului de apnee în somn. O semnificație deosebită o au numărul de pauze respiratorii înregistrate într-o oră de somn. Indexul apone mai nare de 20 la un pacient netratat înseamnă o mortalitate de 40 % după 8 ani. 

Pentru stabilirea celorlalte cauze ale opririi respirației în somn se recomandă investigațiile la medicul ORL.

Pentru diagnosticare este necesar EKG-ul și ecocardiografie, eventual examinare cu ultrasunete, pentru a se elimina Cor pulmonale sau pentru a se stabili gradul de solicitare a ventriculului drept al inimii.