Guta

Acidul uric este produsul final al metabolismului purinic. Purinele, precum adenina și guanina, sunt componente ale acizilor nucleici, și astfel guta apare în majoritatea celulelor umane și animale.

La gută există așanumita ”balanță pozitivă a acidului uric”. În acest context,  ”pozitiv” înseamnă că producția de acid uric este mai mare decât excreția de acid uric. Ca urmare se produce acumularea acidului uric în organism.

Pentru că afecțiunea apare doar atunci când pe lângă predispoziția genetică se adaugă și un aport exagerat de alimente bogate în purine, este întâlnită mai des în zonele cu un nivel de trai mai ridicat. În țările bogate, afecțiunea este întâlnită cu o frecvență de 1 până la 2%, iar bărbații sunt mai des afectați.

Pacienții cu gută cronică sunt practic expusi durerilor permanente și prezintă modificări permanente ale articulațiilor, care sunt vizibile pe diferite radiografii. La legăturile tendoanelor în zona articulațiilor se găsește deseori așa-numitul Tophi tofus, adică noduli gutoși. Este vorba de noduli groși nedureroși, cu dimensiune de maxim 1 cm, care stau imediat sub piele. Dacă acești noduli ajungi la suprafață, se elibereasă masa albă, care se compune în principal din acid uric. Acești noduli gutoși se găsesc deseori și pe marginea cartilajului pavilionului urechii.

Grupul de măsuri se orientează pe împiedicarea gutei cronice și începe cu adoptarea unui tratament permanent. Independent de acestea, nu avem voie să uităm de schimbarea obiceiurilor de alimentație. Ar trebui să se limiteze consumul de alimente bogate în purine, iar alcoolul ar trebui consumat cu măsură.

Prognoza depinde de tratamentul și de evoluția afecțiunii. Dacă afecțiunea capătă o evoluție cronică, prin afectarea articulațiilor sau a rinichilor, se poate ajunge la invaliditate și la dependența de dializă.