Parkinson

%

din pacienții cu această afecțiune au mai puțin de 40 ani, vârstă care ținând cont de speranța medie de viață se consideră o vârstă tânără

Parkinson

Chiar dacă cel mai frecvent această boală afectează persoanele de vârstă înaintată, nici la persoanele tinere apariția acestei boli nu este imposibilă, chiar dacă aceste cazuri sunt foarte rare. Cel mai frecvent boala apare la începutul decadei a 5-a sau a 6-a, însă sunt din ce în ce mai multe persoane care dezvoltă Parkinson chiar după vârsta de 40 ani, uneori chiar și înainte de 30 ani.

Aranjează-ți destinul

Datorită tehnologiilor moderne nu trebuie să faceți parte din aceste statistici. Una din soluții pentru prevenire, sau ajutor în tratamentul urmărilor Parkinsonului , este dispozitivul magnetoterapeutic UltiCare LT-99. Folosește câmpul magnetic pulsant pentru tratament. Acesta acționează asupra celulelor astfel încât se îmbunătățește sangvinizarea și alimentarea organelor cu oxigen. Nu are niciun efect secundar! Fluidizează sângele, astfel se îmbunătățește fluxul sanguin în țesutul cerebral. Puteți încerca aparatul gratuit înainte de a vă decide să-l achiziționați!

Testează gratuit

Formular

Ce este Parkinson?

Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă progresivă. Este cea mai frecventă cauză a parkinsonismului, un sindrom clinic provocat prin afectarea zonelor speciale ale sistemului nervos, adică ganglionii bazali, care contribuie la coordonarea mișcării, ceea ce în consecință duce la tulburare tipică de mobilitate.

Parkinson-ul poate fi provocat de câteva procese patologice, printre care cel mai frecvent se regăsesc:

Boala Parkinson primară idiopatică ( apare din cauze necunoscute) provoacă 80% din cazuri
Parkinsonismul secundar (apare ca urmare a afețiunilor vasculare, afecțiunilor infecțioase, toxinelor, accidentelor, tumorilor cerebrale, afecțiunilor metabolismului)

Pe cine afectează?

Boala Parkinson începe cel mai frecvent între 40 și 70 de ani, având culmea debutului în a șasea decadă. Dezvoltarea afecțiunii crește odată cu înaintarea în vârstă, fiind considerat cel mai semnificativ factor. Diferența între sexe în ceea ce privește apariția, este foarte mică: 1,5 la 1 în defavoarea bărbaților.

Cauzele apariției

Baza fundamentală pentru apariția bolii Parkinson este insuficiența unei substanțe în anumite structuri ale creierului. În ganglionii bazali, care contribuie la coordonarea mișcării. Această substanță se numește dopamină și servește ca un operator de transport al informației biologice între celule.

Dopamina se produce în creier, în primul rând în mezencefal, în nucleul numit substanță cenușie. Sunt dovezi că omul se naște cu aproximativ 400.000 de celule nervoase producătoare de dopamină – neuroni. La un adult sănătos dispar anual aproximativ 6% din neuronii dopaminergici, însă la bolnavii de parkinson aceste pierderi sunt accelerate. Manifestările clinice apar abia atunci, când cantitatea inițială de neuroni scade cu 20% față de nivelul inițial și mecanismele compensatoare de echilibrare a pierderii de neuroni se epuizează.

Mecanismele de pierdere a neuronilor nu sunt cunoscute până acum. Ca urmare a insuficienței de dopamină, ganglionii bazali nu pot funcționa eficient și apare tulburarea regularizării de mobilitate – manifestările bolii Parkinson. Imaginea clinică a bolii completează de asemenea excesul relativ al altor substanțe asemănătoare – neuromediatori ( purtători de impulsuri nervoase), care sunt prezente în celulele acestui sistem.

Simptome

Primele simptome clinice ale bolii Parkinson sunt deseori inobservabile și nespecifice, precum durerile umerilor, ale coloanei, senzația de membre grele, pierderea randamentului, oboseala, tulburări de somn, constipația, schimbări în vorbire ( mai tăcut, monoton), schimbarea scrisului ( mic, dezordonat), tulburări sexuale.

Simptomele de bază tipice pentru boala Parkinson sunt tremuratul, rigiditatea musculară, încetinirea mișcărilor și tulburări de poziție și mers ( instabilitate posturală).

Celelalte simptome, care apar deseori legate de boala Parkinson, pot limita într-un mod semnificativ tratamentul. Printre cele mai frecvente regăsim tendința de a avea tensiunea mică ( hipotensiune arterială ortostatică), constipația, tulburări de somn ( probleme cu adormitul, trezitul foarte devreme, visele vii), tulburări la înghițire, tulburări la urinare, depresia, demența ( aproximativ la 20% din pacienți în stadiu avansat al bolii), tulburări de miros, transpirație excesivă.